A fost o data ca niciodata un WOJI. WOJI traia in adancul codrilor si in fiecare iarna aproape ca murea inghetat pentru ca il udau ploile si-l acoperea zapada. nu avea ce sa manance pentru ca se hranea cu frunze si toate cadeau la sfarsitul toamnei. intr-un an, i-a venit o idee si s-a dus sa i-o spuna unui molid. la inceput, molidul nici nu a vrut sa auda dar WOJI nu s-a lasat cu una cu doua si a continuat sa il sacaie. pana la urma molidul si-a spus "ce am de pierdut? de ce sa nu incerc?" si l-a lasat pe WOJI sa-si puna planul in aplicare. zile intregi WOJI a rasucit la frunze si le-a facut ca pe niste ace. cu cateva dintre ele a cusut de ramurile copacului frunzele rasucite. apoi s-a catarat in varf, a strigat catre vantul inghetat, a ras de el si i-a spus ca nu mai putea sa-i faca vreun rau, pentru ca avea adapost si mancare pentru iarna. ceilalti copaci l-au auzit, au ras si au inceput sa vorbeasca intre ei de WOJI cel mic si nebun, care striga la vantul cel inghetat. in sfarsit vestea a ajuns si la ultimul copac, acolo unde se termina padurea si incepea zapada. era un artar si a ras de i se clatinau frunzele. vantul cel inghetat l-a auzit razand si s-a repezit vijelios si aruncand cu gheata sa afle ce era atat de caraghios. artarul i-a spus de micul WOJI care-l provocase sa smulga frunzele de pe copaci si atunci vantul inghetat s-a infuriat. a inceput sa bata din ce in ce mai tare iar frunzele artarului s-au schimbat de frica in rosu si auriu, apoi au cazut. copacul a ramas gol in fata vantului. vijelia s-a indreptat dupa aceea spre sud si ceilalti copaci au tremurat, si-au schimbat culoarea si si-au pierdut frunzele. pana la urma, vantul inghetat a ajuns si la molid si i-a strigat lui WOJI sa iasa afara dar WOJI nu l-a ascultat. a ramas ascuns intre acele molidului, acolo unde nu putea fi nici vazut, nici atins. vantul a suflat si mai tare si molidul s-a cutremurat dar acele lui s-au tinut bine si nu si-au schimbat culoarea. atunci vijelia a chemat in ajutor ploaia inghetata si molidul s-a acoperit de turturi dar acele au rezistat si WOJI a ramas uscat si la caldura. vantul s-a infuriat mai tare ca niciodata si a chemat zapada. a nins atat de mult incat molidul arata ca un munte de zapada dar inauntru WOJI statea caldut si multumit lipit de trunchiul copacului.  dupa o vreme molidul s-a scuturat de zapada stiind acum ca vantul de gheata nu mai putea sa-i faca vreun rau. toata iarna a urlat vijelia peste copac dar acele au ramas la locul lor si WOJI a stat la adapost iar daca mai rontaia din cand in cand cate un ac, copacul il ierta pentru ca il invatase sa nu se supuna si sa nu-si schimbe culoarea ca sa ramana toata iarna gol, tremurand in fata vantului inghetat, doar pentru ca asa faceau si ceilalti copaci. cand a venit primavara copacii l-au rugat pe WOJI sa le faca si lor ace iar WOJI a acceptat pana la urma. insa i-a ajutat numai pe cei care nu au ras de el. de aceea unii copaci sunt intotdeauna verzi...